Ce plătești la ANAF pentru câștigurile din crypto

Ce înseamnă, concret, impozitul pe criptomonede în România

Dacă ai cumpărat bitcoin acum câțiva ani și vinzi astăzi cu profit, statul român te vede ca pe un investitor care a obținut un câștig din transferul de monedă virtuală. Codul fiscal tratează aceste câștiguri ca venituri din alte surse, iar cota aplicată este de 10%. Nu contează că nu ai cont la o bancă românească și nici că tranzacția s-a făcut pe un exchange din afara țării: obligația de declarare apare la tine, nu la platformă.

Un detaliu pe care mulți îl ratează: impozitul se calculează pe câștigul net, adică diferența dintre prețul de vânzare și prețul de achiziție, nu pe suma încasată. Dacă ai cumpărat un bitcoin cu 30.000 de euro și l-ai vândut cu 42.000, impozabil este 12.000, iar impozitul de 10% înseamnă 1.200 de lei. Cine vinde pe piețe volatile știe că o tranzacție poate transforma rapid un profit într-o pierdere; pierderile nu se reportează, deci nu compensează câștigurile din alți ani.

Termenul este același ca pentru alte venituri din alte surse: declarația unică se depune până la 25 mai pentru veniturile anului precedent, iar plata se face tot atunci. Pentru anul 2023, de exemplu, declarația s-a depus până la 25 mai 2024. Întârzierea aduce dobânzi și penalități de întârziere, calculate de la scadență.

Interesant este că bitcoin nu a fost gândit cu impozit în minte. Deflația încorporată a bitcoinului, prin oferta limitată la 21 de milioane de unități, a atras exact genul de investitor care urmărește aprecierea pe termen lung. Tocmai de aici apare și neînțelegerea frecventă: dacă nu vinzi, nu ai câștig impozabil. Un portofel care crește în euro nu generează impozit până la momentul înstrăinării.

Cum se calculează și ce documente păstrezi

Metoda de determinare a câștigului

ANAF cere un calcul pe fiecare tranzacție sau agregat pe tip de activ, cu prețul de achiziție cunoscut. Problema apare când nu ai evidență: dacă ai cumpărat prin mai multe platforme, la date diferite, trebuie să reconstitui costul. Extrasele lunare de la exchange, screenshoturile cu ordinul și transferurile bancare sunt singurele dovezi acceptate în practică. Un cont care a trecut prin zeci de tranzacții mici, tipic pentru cei care fac dollar cost averaging, devine coșmar dacă nu ai un fișier centralizat.

Există și situația schimbului criptomonedă-criptomonedă. Fiscal, fiecare conversie se tratează ca o înstrăinare a activului pe care îl dai, cu valoarea în lei la cursul BNR din ziua respectivă. Cine a schimbat bitcoin în USDC crezând că nu e vânzare s-a trezit cu câștig impozabil. La fel, plățile făcute direct cu criptomonede sunt, din punct de vedere fiscal, echivalente cu o vânzare la valoarea de piață.

Ce faci cu platformele străine și cu Revolut

Revolut nu emite rapoarte fiscale către ANAF pentru câștigurile din crypto ale clienților români, iar utilizatorii trebuie să-și extragă singuri istoricul. Aplicația are un export de tranzacții, dar ordinea și formatul cer un pic de muncă în Excel. Cei care au folosit Revolut Crypto pentru sume mici descoperă că și un câștig de 200 de lei intră în calcul, pentru că legea nu are prag de scutire pentru persoane fizice.

Schimbul online cu alte persoane, prin intermediul grupurilor sau al platformelor peer-to-peer, ridică o altă problemă: cine cumpără nu îți reține impozitul. Spre deosebire de veniturile din chirii, unde există plătitor de venit, la criptomonede răspunderea e integral a ta. Dacă vinzi direct unui cumpărător care îți trimite banii în cont, banca poate cere explicații pentru suma primită, iar lipsa unui contract sau a unui extras de pe platformă devine o vulnerabilitate.

Un caz tipic din România: un tânăr din Cluj a vândut în 2021 aproximativ 2 bitcoin pe o platformă externă, a retras banii în contul de lei și a considerat că nu are ce declara. În 2023 a primit o solicitare de lămurire de la ANAF, iar regularizarea a inclus impozit, dobândă și penalitate. Costul total a depășit 15% din câștig, de trei ori mai mult decât impozitul datorat inițial.

Reglementări, riscuri și ce urmează

România nu a adoptat o lege specială pentru activele crypto, ci aplică legislația fiscală generală, completată de reglementările europene. Regulamentul MiCA, aplicabil în Uniune din 2024, aduce reguli pentru emitenți de stablecoins și pentru prestatorii de servicii de criptoactive, inclusiv obligații de raportare. Pentru investitorul obișnuit, efectul direct este transparența: exchange-urile autorizate vor transmite mai multe date, iar fiscul va avea acces mai ușor la informații.

Pe lângă impozit, există și obligația de a declara conturile crypto deținute în străinătate, prin formularul de avere al persoanelor fizice, dacă valoarea depășește pragurile stabilite. Nerespectarea nu se pedepsește penal, dar poate atrage amenzi. Practic, un român cu activitate pe o platformă din Cipru sau Seychelles trebuie să verifice anual dacă are ceva de completat.

Un subiect de actualitate în presa financiară românească este impozitul de 10% aplicat uniform câștigurilor, indiferent de durata deținerii. Spre deosebire de piețele de capital, unde deținerile peste un an beneficiază de scutire, la monede virtuale nu există această facilitate. De aici și discuțiile periodice despre reformă, care rămân deocamdată la stadiul de propunere.

Cine își construiește portofoliul prin investiții recurente, lunare, are un avantaj: fiindcă prețul de achiziție este documentat în fiecare lună, calculul la vânzare devine simplu. Un fișier cu data, suma în lei și cantitatea cumpărată rezolvă jumătate din problema fiscală. Restul ține de disciplină: să vinzi doar când ai socotit impozitul în marja de profit.

Greșeli frecvente și cum le eviți

Prima greșeală este confuzia dintre rulaj și profit. Oamenii văd că au retras din platformă 50.000 de lei și se sperie de impozitul de 5.000, fără să țină cont că investiseră 45.000. Impozitul se aplică la 5.000, adică 500 de lei. A doua este să crezi că schimbul între monede nu se declară, deși fiecare conversie valorează o tranzacție impozabilă.

A treia, și cea mai costisitoare, este amânarea declarării până la control. ANAF poate cere informații de la bănci pentru intrări mari în cont, iar lipsa dovezilor te pune în poziția de a plăti impozit pe suma brută, nu pe câștigul real. Păstrarea extraselor și a confirmărilor de achiziție pentru fiecare monedă, chiar și pentru sume mici, este cea mai ieftină asigurare.

În fine, calculează cursul corect: se folosește cursul BNR din ziua tranzacției, nu un curs aproximativ. Diferențele par mici, dar la sume de zeci de mii de lei pot schimba impozitul cu câteva sute de lei. Un tabel simplu, actualizat lunar, îți economisește o zi întreagă de reconstituit istoricul la sfârșitul anului.